Descreşterea abilităţilor de acomodare în corelaţie cu timpul devine evidentă după vârsta de 40 de ani. Această afecţiune, cauzată de îmbătrânirea ochilor, se numeşte presbiopie. Problema apare la nivelul cristalinului.
Moleculele tinere care formează fibre pe medianul cristalinului se găsesc pe suprafaţa globului ocular. Îmbătrânind, aceste fibre se adâncesc în bulbul ochiului suprapunându-se. Sub presiune îşi pierd elasticitatea, formând mai apoi nucleul rigid al lentilei. Acest nucleu devine tot mai mare, şi - cu timpul - şi lentila devine mai groasă.
Urmarea acestui proces fiziologic este descreşterea abilităţii de acomodare, proces care, de fapt începe încă din perioada post-natală, dar cauzează afecţiuni notabile doar de la vârsta de 40-50 de ani, când se evidenţiază.
La copii lentila se poate acomoda cu circa 14 dioptrii, adică punctul de apropiere se situează la 7 centimetri, însă la vârsta de 45 de ani doar cu 4 dioptrii, iar la 60 de ani acomodarea poate fi de numai de o dioptrie.
Acest lucru nu înseamnă că ochiul poate să menţină nivelul de acomodare amintit timp îndelungat. Pentru citirea constantă şi comodă de la 33 centimetri, în loc de minimul de 3 dioptrii este nevoie de acomodare a 4-5 dioptrii.
Problema persoanei bolnave de presbiopie este că nu mai poate efectua activităţi apropiate ochiului la distanţa obişnuită, mai ales în condiţii de iluminat precar, dar vede bine la distanţe mai mari, dacă este emmetropic.
Aceşti pacienţi pot acuza şi dureri de cap, care pot apărea după efectuarea unor activităţi apropiate ochilor.
45 ani + 1,0 D
50 ani + 2,0 D
60 ani + 2,5 D
Pentru activitatile apropiate se prescriu lentile mai puternice, iar pentru activitatile mai îndepartate se prescriu unele mai slabe.
Ca urmare, presbiopia reprezinta descresterea fiziologica a abilitatii de acomodare în functie de vârsta, dar poate aparea si dereglarea maladiva a capacitatii de acomodare.
|